Locuitorii comunei Comandău vor să aprindă cel mai mare foc de tabără din ţară – arhiva 2006

Locuitorii comunei covăsnene Comandău şi-au propus să aprindă la sfârşitul acestei săptămâni cel mai mare foc de tabără din România, pentru a stabili astfel un nou record naţional.
Primarul comunei, Kocsis Bela a declarat că pentru acest foc de tabără se vor descărca 15 căruţe cu lemne, iar rugul va avea un diametru de opt metri.
Focul va fi aprins sâmbătă seara în deschiderea Zilelor comunei Comandău şi va arde o noapte întreagă cu flăcări ce vor depăşi zece metri înălţime.
Duminică, locuitorii comunei Comandău vor prepara o tocană uriaşă din 200 de kilograme de ciuperci de pădure şi o spumă de afine în care vor „bate” 150 de ouă şi 50 de kilograme de fructe de pădure. În ultimii ani locuitorii judeţului Covasna s-au întrecut în a pune în practică idei din cele mai trăznite, cu sau fără intenţia declarată de a fi menţionaţi în Cartea recordurilor.
Anul trecut la intrarea în localitatea covăsneană Turia a fost inaugurată cea mai mare poartă secuiască din lume, care are o lăţime de 15,6 metri şi o înălţime de 9,41 metri.
Tot anul trecut Guiness Book a omologat oficial recordul stabilit de un grup de zece tineri din Sfântu Gheorghe care au susţinut, prin rotaţie sau simultan, o demonstraţie maraton de gimnastică aerobică, ce a durat o lună de zile.
Tot în vară, trei tineri din judeţul Covasna au locuit împreună timp de 16 zile într-un Trabant parcat în apropierea Primăriei Sfântu Gheorghe. Cei trei tineri, care au participat la un concurs organizat de un post de radio local a cărui miză a fost Trabantul, au fost selectaţi în aşa fel încât să fie cât mai incompatibili între ei, iar şederea lor laolată să fie cât mai greu de suportat.
Una dintre cele mai năstruşnice idei puse în aplicare în 2005 în judeţul Covasna a fost cea a unui bărbat din localitatea Arcuş, care pentru a se descotorosi de melcii care i-au invadat grădina i-a îmbătat cu bere. Biro Zoltan, preşedintele Asociaţiei “Ecocultura” a pus printre frunzele de zarzavat mai multe castroane cu bere şi a confecţionat mici scăriţe în speranţa că, orientându-se după miros, musafirii nepoftiţi se vor târî şi, inevitabil, vor cădea în capcane.
Biro Zoltan este biocultivator şi n-ar folosi nici în ruptul capului substanţe chimice pentru combaterea dăunătorilor. O idee strălucită a avut aniul trecut şi conducerea Teatrului „Tamasi Aron” din Sfântu Gheorghe, care prin colectă publică a făcut rost de 3000 de perechi de pantofi pentru spectacolul „Aşteptându-l pe Godot”. Oana Malina Negrea – august 2006